Frica
De glasul tău, tu
m-ai privat
Şi, singură, iar
m-ai lăsat,
În raiul
nostru-ntunecat,
Fiindcă tu, iar,
ai renunțat.
Pentru tine, însemn nimic,
O vorba nu mai
pot să-ți zic,
Dar îmi doresc să te ridic
Şi să te mai
iubesc un pic.
Mi-a fost frică de astă iubire,
Care-a-nceput cu
o privire,
Ca, dintr-o rea
nepotrivire,
Să rămână doar o
amintire.
0 comments:
Post a Comment