Minciuni
De ce te
păcălești, singur, că mă iubești,
Când până și eu
știu că nu sunt tot ce îți dorești ?
Noi doi, avem
nevoie doar de o cale,
Care nu consta în
celebrele minciuni ale tale.
Parcă simt cum
doare
Şi nu mai am
răbdare,
Să fiu, din nou,
în braţele tale.
Nu mă mai țin
după tine, nu, nu te mai forțez.
Din iubirea asta
moartă, eu vreau să evadez,
Dar tu ma ții pe
loc și am speranțe multe,
Însă cuvintele
tale se transformă în insulte.
Caut o ușă,
departe să plec,
Fără tine, eu, sincer,
ma-nec.
Nu știi ce spui,
nu știi ce vrei,
Spunem stop, când
ajungem la trei.
1 comments:
Frumos!
Post a Comment