De ce fiecare vară e diferită? De ce are o altă culoare, un alt peisaj, un alt chip în fiecare an? De ce persoanele se apropie cel mai mult de inima ta în 3 luni, apoi pleacă fără nici un cuvânt? Sunt întrebări la care nimeni nu poate da un răspuns..Doar viața, însă viața nu vorbește, ea aruncă încet, dureros, cu săgeți încinse, ca un mic Cupidon al suferinței..
Îmi aduc aminte cum totul era altfel, lângă mine erau alte persoane, iar drumul îmi era altul. Am avut prieteni, ca toată lumea, dar legăturile se rup, așa cum oamenii mor într-o zi. Nu pot să zic că totul s-a șters, dar schimbările n-au putut fi oprite. Soarta, aș putea da vina pe ea sau sunt eu singura vinovată? Acum un an, eram mai puțin decât fericită, mai mult decât singură, pentru că eram înconjurată de mai multe suflete deschise. Astăzi, sunt doar eu, prinsă ca într-o închisoare izolată de umanitate, uitată în cele mai negre ascunsuri și adânci pustietăți.. Poate că merit.
Vreau să știu, îți mai amintești cine sunt? Sau cine eram? Pentru că eu nu...Atunci eram altcineva, sunt o personalitate unică alături de orice om care e aici.. Dar nu asta contează, nu contează cine am fost, cine sunt sau cine voi fi.. Singurul lucru care mă nedumerește este faptul că între noi s-a creat un zid dur, un perete aprig ce nu poate fi distrus. Cer prea mult, sunt conștientă, dar o singură explicație doresc..
Care este motivul plecării tale? De ce atât de repede, brusc, ușor inconștient?
New Year
A new year
is going to start,
I send you
love from all my heart.
I hope you
smile and stay the same
Although in
life will snow or rain.
There's no
one better than you are
So just
keep up being a star
In teaching
and all stuff you do,
So have a
nice new year, too!
Cu tine
Pe inima și
mâinile, pe fața mea cea fină,
Adu-mi, iubite-n
viață, o urmă de lumină.
În întunericul
meu rece, în care m-am închis,
Numai a ta iubire
pământu-ar fi aprins.
Apropie-ți
durerea și vars-o asupra mea,
Căci eu îți iau
ce zice și crede lumea rea.
Ei vor să ne
separe, din visul nostru cald,
În care ale
noastre amintiri se scald.
Rain= Happiness? YES
Cerul este din ce în ce mai închis, parcă e cuprins de tristețe. Dar nu plânge, e puternic, nu poate plânge. Ceva îl oprește, este speranța, o speranță care se numește ''soare''. De ce această denumire? Pentru că este ajutorul cerului, de fiecare dată, îl înseninează, iar lacrimile sale dispar. Fiecare dintre noi are un ''soare'', care ne ''izolează'' de sentimentele și gândurile negative.
Plouă? Ceva se aude..e un zgomot, mă sperie...dar îmi place. Peste tot e liniște. În casă nu se aude nimic. Sunt doar eu, aici, în fața micului ecran, care transformă oamenii în roboți. Aș vrea să fug, dar unde? Plouă..cine mă poate ajuta? Soarele..dar unde e soarele meu?
E întuneric. Îmi place. Lacrimile cerului au pătruns, parcă, prin geamurile mele. De ce? Fiindcă, în momentul de față, se află pe chipul meu.. Orele se scurg..''Unde ești?''..strig..dar nimeni nu-mi răspunde. Aud ceva. Mă ridic, mă îndrept către ieșire. Liniște..
Ce s-a întâmplat? Nu mai plouă... Toți norii sunt împinși de ceva supranatural. Ce e oare? E doar vântul..Bate vântul.. Nu mai am lacrimi,. Cerul e senin. El a venit, ca un Luceafăr splendid.. Strălucește puternic.. O frumusețe incredibilă.. Iremediabil să nu-l iubești. Da, e chiar el.. Soarele.. Lumina mea.. A ta unde e? Îți spun eu.. e în tine, e în gândurile tale, în credința ta.. Soarele nu apare, dacă nu plouă, dacă nu e furtună, afară sau în sufletul tău.. Așa că nu te îngrijora.. EL apare!
.jpg)
