Era ora 3:00, când am privit telefonul.Nu mai puteam sa dorm..asa ca m-am trezit și m-am dus sa ma uit pe geam.Era frig, dar nu ploua..Ceva ma trimitea spre ușă, nu știu ce anume, dar nu ma puteam împotrivi.Pentru o fracțiune de secunda, am simțit ca zbor.Da..zburam, dar nu aveam aripi, ci o putere miraculoasa în picioare.Nu știu ce se întâmpla afara, însă ''ceva'' m-a adus în fata blocului.
M-am uitat prin jur și nu zăream nimic.Dar, în aproximativ 30 de secunde, El a apărut. Știam ca este El, datorita ochilor săi strălucitori, ochi ce obișnuiau sa ma privească întotdeauna când ne întâlneam.S-a apropiat de mine, asemeni unei fantasme.Mâinile i s-au lipit de ale mele și am lăsat timpul sa treacă, neatins.Durerea din zilele trecute dispăruse, pentru ca El venise..la mine, pentru mine, ca sa ma vadă. Nu am putut sa nu observ asprimea din a sa privire.Am crezut, inițial, ca am făcut ceva greșit.Se asemăna cu o ura, dar am preferat sa o consider o dragoste puternica.
Sentimentele pluteau, ca niște fluturi în bătaia vântului.Noi eram purtați de un val de foc, astfel încât iubirea nu putea fi stinsa.Dar fericirea suprema a fost stopata de o furtuna... El era atras de acea furtuna, ca un magnet. Si a dispărut..da..dispăruse odată cu un fulger.Eram liniștită, totuși, știind ca ma iubește.M-am îndreptat spre ușă și am intrat în casa.Am închis ochii dintr-odată, fără sa vreau.O multitudine de culori erau amplificate de sunetele vocii sale..Îmi spunea ca ma iubește..
M-a cuprins o frica, pentru ca se auzea din ce în ce mai tare.Am luat telefonul de pe pat, ca sa vad cât este ceasul.Era 8.07. Cum trecuse timpul?Nu știam.. dar, când am realizat ca ma aflu în pat, mi-am dat seama ca a fost doar un vis..
De ce nu poate fi realitatea asa? Buna, rea, El era acolo.Dar oare unde e El acum? Aproape sau departe, știu unde e. In inima mea, de acolo nu poate fi scos. Niciun doctor nu ar putea extrage iubirea asta. Daca ar ști cât îmi lipsește, ar veni, oare, nu doar în vis ?
.jpg)
0 comments:
Post a Comment