Dupa atâta timp, o putere divina a făcut posibila reîntâlnirea noastră. Soarele strălucea extrem de puternic, încât drumul către el părea interminabil. In cele din urma, am ajuns unul în fata celuilalt, neavând cuvinte pentru a le putea rosti. Mâinile și vocea îmi tremurau, de parca nu ne mai văzusem de un secol sau de parca abia acum îl cunoscusem.
In momentul în care a început sa vorbească, expresii mieroase îmi acopereau urechile, auzind numai lucruri imposibil de crezut. Oricât de mult am încercat sa ii evit privirea pătrunzătoare, nu m-am putut împotrivi. Am cedat încă o data. Din sentimentele pe care le socoteam a fi dispărute, iubirea a revenit cu noi speranțe, incontestabile. Simțeam ca îmi atinge inima cu fiecare cuvânt, șoptit, interzicând astfel celor din jur sa ne deranjeze. Am așteptat nerăbdătoare ca discuția sa ia sfârșit, deoarece nu știu cât as mai fi putut rezista tentației stresante de a-i auzi bătăile inimii sau de a-i atinge ușor buzele-i fierbinți.De fiecare data când ma întreba ceva, uitam tot ce doream sa ii spun cu o zi în urma. Din fericire, toate cuvintele rele, care ar fi stricat întâlnirea, au fost înghițite de un univers negru, întunecat. Cert este ca era un moment splendid, pe care nu mi-as fi dorit sa-l întrerup vreodată.
A durat doar 2 minute pana când drumurile noastre s-au separat din nou, așteptând viitoarea regăsire, cu speranța ca distanta dintre noi se va evapora, iar sentimentele mele se vor simți libere, alături de singurul care îmi înduioșează sufletul cu o singura privire.
.jpg)
0 comments:
Post a Comment