Ella..

                        Povestea Ellei

              Partea a 8-a

      Ei se așază la masa și încep să vorbească asemenea unei familii. Ella căuta să evite subiectul, dar încercările ei au fost zadarnice.

      -Şi ce anume lucrează părinţii tai, John?

      -Să lucreze? Despre ce vorbiți? Aceștia au fost împușcați, acum ceva timp..

     -Poftim?! Ella mi-a spus cu totul altceva !

      În acest moment, Ella ar fi vrut să dispară. Nu putea zice nimic în apărarea ei. Nu își dezamăgise doar mama, ci și pe băiatul pe care îl iubea. Nu la mult timp după ce Sophie adresase întrebarea, John se ridica și vru sa plece. Foarte trist, rostește cuvintele:

      -Doamna, vă mulțumesc pentru mâncarea delicioasa, dar este timpul să plec.

      Ella fugi după el, dar nu reuși să-l prindă din urmă. Ultimul lucru pe care l-a auzit a fost accelerația mașinii. A considerat că ar fi mai bine să-l lase să se liniștească, în timp ce mama sa aștepta explicații în bucătărie.

      -De ce ai mințit, Ella? Credeai că nu vă voi mai da acordul să vă întâlniți? Dacă mi-ai fi spus, te-aş fi lăsat cu cea mai mare plăcere, deoarece pare un băiat extraordinar, cu o afacere uriașă pe umeri. Mă știi pe mine sa nu respect ce spun? După cearta noastră de data trecută, tu ai continuat să mă minți..

     -Mamă, eu..

     Dar este întreruptă de mama ei, dezamăgită și furioasă.

     -Nu, să nu te mai aud că vorbești cu el ! Asta pentru că ai mințit !

     Ella se îndreptă cu pași repezi către ușă, ceea ce o enerva și mai rău pe Sophie.

    -Dacă ieși pe ușa asta, nu te mai întorci !..

     Cu toate că a auzit clar vorbele dure, a ieșit. Primul loc, pe care l-a gândit ca fiind potrivit, pentru a scăpa de starea depresiva, a fost malul marii. Valurile o calmau, dar era conștientă ca totul s-a terminat. Unde să locuiască acum?

      -Mama nu mă va ierta niciodată, sunt sigură..Ce fac acum?...

     Singurul prieten apropiat, vărul sau, n-ar primi-o, datorita mătușii, care a ținut întotdeauna cu mama sa și ar îndruma-o să-și vadă de viaţă, să-și construiască singură un viitor.

      -Oare John m-ar ierta?..

     Se ridică, luase un taxi, pe care îl plătise din puţinii bani pe care îi mai avea, și se ducea la el. Uşa era întredeschisă. În sufragerie, John, înconjurat de mai multe sticle, o văzu și privirea începu să-i strălucească.

     -Ella? Ce faci aici?

     -Eu..nu mai am unde să stau. De ce bei? Mi-ai zis că nu bei..

     -Sunt..doar..ca un calmant. Lasă asta. Nu sunt beat, după cum vezi, majoritatea sunt nedesfăcute. Bănuiesc că te-a certat mama ta..Doar nu te-a dat afară.

     -Nu..chiar..De fapt, mi-a spus să nu mă mai întorc..dacă plec..

     -Oh..Te primesc eu. Îți promit, nu te ating, dacă nu vrei, dar casa mea e casa ta. Am fost puţin supărat, dar dragostea pe care ți-o port e mult mai mare. Şi nu te pot lăsa pe stradă.

     -Mulțumesc..