Prietenia
Pe pământ, era o
floare,
Frumoasă,
strălucitoare,
Veselă și
singurică,
S-o atingi îți
era frică.
Dar toamna a
revenit,
Floricic-a
ofilit.
Toate s-au
desprins frumos,
Căzut-au petale-n
jos.
Petalele
colorate,
Stau întinse,
aruncate.
Şi, încet, se
împletesc,
Strigând tare
''te iubesc''.
0 comments:
Post a Comment