Poetry

Minciuna

Eram o fată tristă și naivă,

N-aveam tocuri sau fițe de divă.

Trecută prin iubire, așteptam o speranță:

''Uşa voastră e-nchisa, nu trage de clanță!''

Toți îmi spuneau, dar nu-nţelegeam

Şi altă iubire, cu drag, îmi doream.

Atunci, un băiat, cuminte părea

Deodată-a venit şi inima-mi bătea,

Nu știam ce vrea, nu știam ce își dorește,

Dar, din ce spunea, reieșea că mă iubește.

Am început să-l cred și m-am îndrăgostit,

Dar n-a durat mult și, da, m-a rănit.

Am înțeles iar, iubirea nu e pentru mine,

Poate, singură, îmi va fi mult mai bine.