Ella..

                                  Povestea Ellei

                      Partea a 2-a

       Fericită, Ella se îndreaptă spre casă. Sophie îi spusese să cumpere pâine, fiindcă ea va veni cu mâncarea, o mulțime de bunătăți. Însă mâncarea nu îi umplea fetei sufletul cuprins de singurătate. Deși avea tot ce își putea dori, nu primea destulă afecțiune, iar asta a schimbat-o mult de-a lungul timpului..

       A doua zi, telefonul sună la ora 9.30. Număr necunoscut. Se gândește dacă să răspundă sau nu.

      -Da?

      -Bună, Ella ! Sunt eu, John.

      -Bună ! Cum mi-ai găsit numărul ?

      -Am multe surse, nu contează asta. Ai vrea sa ieșim azi ?

      -Azi am cursuri, nu cred că voi putea..

      -Nu-ți face griji, vin eu să te iau, apoi mergem la o terasă. I-ai spus mamei tale despre mine?

      -Nu.. nu prea comunicăm.. probabil că îi voi spune..dar nu acum. Ne vedem la 15:00?

      -Te voi aștepta. Te pup. 

      -Hm..și eu.

       Cât de ciudat i se părea Ellei că un băiat drăguț este interesat de ea. ''Oare sa-și bată joc? Pare de treaba..și diferit.'' Dar îi era frică să mai aibă încredere în genul ăsta de băiat inocent. Își luă hainele din dulap și plecă spre facultate. Mama sa îi lăsase 100 de lei pe masa, însa Ella nu punea accent pe bani. Ar fi preferat să fie săraca și să se simtă iubită..A luat banii și a ieșit pe ușă.

      Facultatea este foarte aproape și nu are mult de mers. Era luna iunie, ultima lună de facultate. Abia aștepta să se termine, sa poată citi și învăța departe de privirile batjocoritoare ale ''prietenelor'', care se prefăceau că îi sunt alături, dar nu o invitau niciodată afară, deși avea o situație financiară favorabilă. Dacă ești tocilar, toată lumea te privește ca pe un intrus. Dacă nu bei și petreci, degeaba mergi la facultate, aceasta e gândirea lor. Ei, însa, nu ii pasa de vorbele lor și își pune căștile în urechi. De obicei, colegele îi cer temele, dar ea nu le oferă, pentru că știe că vor doar sa profite. Intră la cursuri și se face, inevitabil, ora 15:00. În faţa facultății, băiatul blond așteaptă cuminte, cu un trandafir de un rosu înflăcărat, cu spini, în mână.

     -Hey, Ella ! Acesta e pentru tine..

     -Aww..cât de frumos ! Mulțumesc mult !..E floarea mea preferată..

     -Ce bine ! ..Uite, asta e mașina mea, arăta băiatul spre BMW-ul din spatele său. A fost al părinților..

      Cei doi se urcă în mașină. El pornește o melodie tristă, gotică..Înăuntrul mașinii, totul era de culoare neagră. Până și geamurile aveau o culoare închisă. Ajung la o terasa și își comandă, el Cola, ea Fanta.

      -...Te superi dacă îți adresez câteva întrebări, în legătură cu moartea lor ?

      -Nu, chiar deloc. De ce m-aş supăra? Întreabă-ma.

      -Cine i-a împușcat.. ? Şi..de ce ?

      -..Mama și tata aveau mare succes în afaceri. Erau foarte invidiați.. Nu știu cine a provocat  tristețea asta, dar ,într-o zi, sper să aflu.

      -Îți dăruiesc și speranțele mele, cu siguranță vei găsi criminalul. Dar nu ai alte rude, unchi, mătuși ?

      -Nu..asta..e altă poveste..am avut două mătuși și un unchi. Am avut și un frate. Ei..au fost incendiați, în aceeași perioada, în care au fost împușcați ai mei.

      -Doamne, dar..cum ai reușit să treci peste toate astea? Eu nu aş mai fi putut trai..Te admir..ești foarte puternic..

     -Mulțumesc. Ma bucur ca nu ai fugit, la fel ca ceilalți, când ai aflat oribila poveste a vieții mele.

     -De ce să fug? As vrea sa-ți fiu alături, să te cunosc mai bine..Recunosc, lucrurile pe care le-ai trăit, mă înspăimântă.. Sunt sigură că ai nevoie de un sprijin, iar eu sunt de acord să ți-l dau.